În acest capitol
01A traduce o pagină nu înseamnă a o avea în altă limbă
Multe site-uri se declară «în mai multe limbi» pentru că sus au un meniu cu stegulețe. Apeși, iar textul se schimbă sub ochii tăi: e un program care traduce pagina în timp ce o privești, sau chiar browserul care se oferă să o facă. Pentru vizitator pare să funcționeze. Pentru Google, pagina aceea există într-o singură limbă: cea în care e scrisă pe server.
Imaginează-ți scena. Elena și-a deschis o firmă de curățenie la Padova și, într-o seară, de pe canapea, scrie pe telefon în română: «firmă de curățenie Padova». E limba ei, așa îi vine natural să caute. Site-ul tău oferă exact serviciul acela și are chiar și butonul cu steguleț românesc. Și totuși nu apari printre rezultate. De ce?
Motivul e simplu. Motorul de căutare citește pagina așa cum o livrează serverul, o dată, și o pune în arhiva lui. O traducere care are loc după aceea, pe ecranul vizitatorului, nu intră niciodată în arhivă. Când un antreprenor din Iași caută în română un program pentru restaurantul lui, Google compară căutarea cu paginile românești pe care le cunoaște. Dacă a ta nu e acolo, nu o poate arăta.
Să ai un site în două limbi, pentru un motor de căutare, înseamnă un lucru precis: două pagini distincte, fiecare cu adresa ei, scrise amândouă pe server, care se declară reciproc gemene. Tot restul capitolului explică cum se construiește și care sunt greșelile care fac să dispară una dintre limbi fără să observe nimeni.
Traducerea automată a browserului rămâne un serviciu util, dar este un instrument al celui care citește, nu al celui care vinde. Îi folosește turistului care deschide un site străin. Nu îi folosește firmei care vrea să fie găsită de un public care vorbește altă limbă.
02Adresele: dosar, subdomeniu sau domeniu național
Fiecare limbă are nevoie de un loc al ei. Google, în ghidul pentru site-urile multilingve și multiregionale, descrie patru moduri de a organiza adresele și îl descurajează pe unul dintre ele. Să le vedem cu același exemplu: o firmă care are site-ul nomeazienda.it și vrea să adauge româna.
| Structura | Exemplu | Pro | Contra |
|---|---|---|---|
| Dosar | nomeazienda.it/ro/ | ușor de configurat, întreținere puțină, un singur domeniu de făcut să crească | un singur server pentru toți, separarea celor două limbi e mai puțin imediată |
| Subdomeniu | ro.nomeazienda.it | ușor de configurat, poate sta pe alt server | din adresă nu se înțelege dacă «ro» indică limba sau țara |
| Domeniu național | nomeazienda.ro | semnal foarte clar de țară, locul serverului nu contează | cost și infrastructură duble, reguli de înregistrare, valabil pentru o singură țară |
| Parametru | ?lingua=ro | niciunul care să conteze | descurajat de Google: greu de segmentat și de recunoscut |
Pentru o firmă italiană care vrea să fie găsită și de români, în Italia sau în România, dosarul este aproape mereu alegerea potrivită: tot ce a câștigat domeniul în ani de viață, încrederea motoarelor și linkurile primite, contează și pentru paginile românești. Subdomeniul devine interesant când partea românească e cu adevărat alt produs. Domeniul .ro, când există o societate sau un sediu în România cu un public doar local. Cum funcționează domeniile și subdomeniile și cine decide încotro trimit explic în capitolul despre domeniu, DNS și HTTPS.
Și cuvintele din adresă se traduc
În interiorul dosarului, adresele trebuie să vorbească limba paginii. /ro/chi-siamo/ este un hibrid pe care un român îl citește ca pe o ciudățenie; /ro/despre/ este o adresă românească. Adresa apare în rezultatele căutării, se citește când e distribuită și conține cuvinte care contează pentru cine caută: este text în toată regula.
03Gemenele se declară reciproc: hreflang
Nu ajunge să ai două pagini: trebuie să-i spui lui Google că sunt aceeași pagină în două limbi, ca să-i arate fiecăruia pe cea potrivită. Se face cu hreflang, un rând în capul paginii, invizibil pentru cititor, care spune: «această pagină există și în această altă limbă, la această adresă».
Iată cum sunt scrise, textual, rândurile paginii /chi-siamo/ a acestui site:
<link rel="alternate" hreflang="it" href="https://www.zenithdevelop.com/chi-siamo/">
<link rel="alternate" hreflang="ro" href="https://www.zenithdevelop.com/ro/despre/">
<link rel="alternate" hreflang="x-default" href="https://www.zenithdevelop.com/chi-siamo/">
Iar pagina românească /ro/despre/ conține exact aceleași trei rânduri. Nu e o întâmplare: este regula.
Cele patru reguli pe care Google le pune în scris
- Fiecare versiune se enumeră pe sine și pe toate celelalte. Setul de rânduri este identic pe toate gemenele.
- Legăturile trebuie să fie reciproce. Dacă pagina italiană o indică pe cea românească, cea românească trebuie să o indice pe cea italiană. Altfel declarațiile pot fi ignorate.
- Adresele sunt complete, cu
https://și domeniul, nu prescurtate ca/ro/despre/. - Codurile sunt cele standard: limba după ISO 639-1 (
it,ro), țara, dacă e nevoie, după ISO 3166-1 (ro-RO,it-IT). Țara singură nu e valabilă:beeste belarusa, nu Belgia.
X-default: ușa pentru toți ceilalți
Al treilea rând, hreflang="x-default", îi spune lui Google ce pagină să arate celui care caută într-o limbă pe care site-ul nu o are: un german, un francez, un englez. Pe un site italian cu versiune românească, alegerea firească este pagina italiană, și pe aceasta o folosește acest site.
Trei locuri unde se scrie, și o regulă ca să nu greșești
Google acceptă hreflang în trei forme echivalente: în rândurile din capul paginii, în anteturile HTTP (util pentru PDF-uri) sau în sitemap, fișierul care îi enumeră motorului toate paginile site-ului. Poți folosi una singură. Să folosești două e în regulă doar dacă spun exact același lucru: două surse care se contrazic sunt mai rele decât una.
Atenție
Hreflang se strică în tăcere. Nicio eroare pe ecran, niciun avertisment, nicio pagină albă: pur și simplu, după câteva săptămâni, observi că cine caută în română găsește pagina italiană, sau nu găsește nimic. De aceea reciprocitatea se verifică cu un instrument, la fiecare modificare a site-ului, și nu se dă niciodată de la sine înțeleasă.
Quiz
Gemenele și adresele lor
Alege un răspuns la fiecare întrebare: explicația apare imediat.
Pagina italiană o indică pe cea românească prin hreflang, dar cea românească nu o indică pe cea italiană. Ce se întâmplă?
Legăturile trebuie să fie reciproce: dacă o geamănă nu îi răspunde celeilalte, Google poate să nu țină cont de pereche.
Ce cod indică corect limba română?
Hreflang folosește codurile de două litere din ISO 639-1: «ro» pentru română, «it» pentru italiană.
Cui îi folosește rândul cu hreflang="x-default"?
X-default indică pagina de arătat când niciuna dintre limbile site-ului nu corespunde cu cea a celui care caută.
Dintre aceste structuri, pe care o descurajează Google?
Adresele cu parametru sunt greu de segmentat și de recunoscut: Google le descurajează. Dosarele, subdomeniile și domeniile naționale sunt toate în regulă.
04Ce se traduce, chiar și ce nu se vede
O pagină e făcută din mult mai mult decât textul care se citește. Există părți care se văd doar în rezultatele căutării, părți pe care le citește doar cine nu vede, părți pe care le citește doar motorul. Dacă și una singură rămâne în italiană, românul observă, și observă adesea tocmai în locul cel mai vizibil: rezultatul Google.
Părțile invizibile, una câte una
1
Titlu și descriere
Sunt cele două rânduri ale rezultatului Google. Dacă rămân în italiană, românul vede o pagină «străină» exact în clipa în care decide dacă dă clic.
2
Texte alternative
Descrierea imaginilor îi folosește celui care utilizează un cititor de ecran și lui Google Imagini. Se traduce ca restul textului.
3
Date structurate
JSON-LD descrie pagina pentru motoare: nume, descriere, firul de navigare. Google le folosește ca să îmbogățească rezultatele.
4
Previzualizarea socială
Titlul și descrierea care apar când distribui linkul, și og:locale care spune ro_RO.
5
Limba declarată
lang="ro" în capul paginii. Google nu îl folosește ca să înțeleagă limba, dar cititoarele de ecran da, ca să pronunțe corect.
Detaliul care îl deosebește pe cel care cunoaște româna: ș și ț
Româna are două litere cu virgulă dedesubt, ș și ț. Ani la rând multe programe le-au înlocuit cu litere asemănătoare dar diferite, cu sedilă (ş, ţ), care vin din turcă. Cu ochiul liber diferența e minimă; pentru un român e ca un cuvânt scris greșit, iar pentru un calculator sunt caractere diferite. Un site românesc făcut bine folosește literele corecte, iar fonturile alese trebuie să le conțină: nu toate o fac, iar o literă care lipsește este înlocuită cu cea a altui font, vizibil diferită.
Cuvintele capitolului
Vocabularul site-ului bilingv
Atinge o carte ca s-o întorci.
Și ce nu se traduce
- numele proprii și mărcile: numele firmei, al produselor înregistrate, al orașelor (Venezia rămâne Venezia în denumirile oficiale, deși în română se scrie «Veneția» când fraza o cere);
- datele tehnice: adrese de email, numere de telefon, coduri;
- paginile care din alegere rămân într-o singură limbă, declarând acest lucru: e mai onest decât o traducere aproximativă.
05Greșelile care fac să dispară o limbă
Cele mai multe site-uri bilingve care nu funcționează nu au o greșeală gravă: au una mică, invizibilă, pe care n-o verifică nimeni. Google le enumeră în ghidul său și sunt mereu aceleași.
Cum se greșește
- Să duci vizitatorul cu forța într-o limbă după adresa lui IP sau după limba browserului: Google descurajează explicit redirecționările automate, iar robotul lui, care explorează mai ales din Statele Unite, riscă să nu vadă niciodată versiunea românească.
- Să schimbi limba cu un cookie sau cu un script, la aceeași adresă: pentru motor există o singură pagină.
- Să traduci doar rama, adică meniul, butoanele și subsolul, lăsând conținutul în italiană.
- Fraze pe jumătate: un cuvânt îngroșat tradus și restul frazei rămas în italiană.
- Canonical greșit: pagina românească ce declară drept «original» pagina italiană, și astfel se șterge singură din rezultate.
- Butonul limbii care duce la prima pagină în loc de aceeași pagină în cealaltă limbă.
Cum se face
- Fiecare limbă are adresa ei, iar vizitatorul alege cu un buton bine vizibil.
- Pagina vine de pe server deja în limba ei.
- Tot conținutul e tradus, nu doar marginile.
- Se traduce fraza întreagă, pentru că în română ordinea cuvintelor se schimbă.
- Fiecare pagină are canonical spre ea însăși și hreflang spre geamănă.
- Butonul duce la geamăna exactă: de la «Chi siamo» la «Despre», nu la prima pagină românească.
Traducerea automată fără revizie
Instrumentele de traducere automată sunt azi bune și sunt un punct de plecare excelent. Dar să publici pe nevăzute sute de pagini traduse de un program este un risc concret: regulile Google împotriva spamului citează explicit producerea de conținut în serie prin «transformări automate», precum traducerea, când scopul este manipularea rezultatelor în loc de a-l servi pe cititor. Dincolo de motor, există cititorul: un text tradus prost îi spune clientului român că, pentru tine, româna e un detaliu. O traducere revizuită de cineva care cunoaște limba și meseria spune contrariul.
Clientul străin nu observă cât de îngrijită e traducerea. Observă imediat cât de puțin îngrijită este.
Adevărat sau fals?
Cinci lucruri care se spun despre site-urile bilingve
Decide dacă fiecare afirmație e adevărată sau falsă.
Google înțelege limba unei pagini din atributul lang.
Google declară că folosește conținutul vizibil, nu atributul lang. Atributul lang le folosește însă cititoarelor de ecran.
Să-i duci automat pe vizitatorii români la versiunea românească, după IP, îmbunătățește vizibilitatea.
Google descurajează redirecționările automate: robotul lui riscă să nu vadă niciodată unele versiuni ale site-ului.
Versiunile în diferite limbi pot sta și pe domenii diferite.
Alternativele hreflang nu trebuie să stea pe același domeniu: nomeazienda.it și nomeazienda.ro se pot declara gemene.
Ajunge să traduci meniul și butoanele ca pagina să conteze drept românească.
Să traduci doar rama lăsând conținutul în italiană e o greșeală citată de Google: creează o experiență proastă pentru cititor.
ș cu virgulă și ş cu sedilă sunt, pentru un calculator, caractere diferite.
Au coduri diferite. Româna corectă folosește virgula dedesubt (ș, ț); sedila vine din alte limbi.
06Cum e făcut acest site, în două limbi
Tot ce am scris până aici este aplicat pe site-ul pe care îl citești. Îl povestesc în detaliu pentru că se poate verifica: ajunge să apeși butonul limbii de sus sau să te uiți în codul paginii.
Detaliile care se pot verifica
- Butonul limbii nu traduce nimic: duce la geamănă, care e o pagină adevărată cu adresa ei. De la «Chi è Zenith» duce la «Despre», nu la prima pagină românească. Apare doar unde geamăna există cu adevărat: un buton care promite româna și deschide italiana e mai rău decât niciun buton.
- Hreflang e reciproc și complet:
it,roșix-default, cu adresa întreagă, identice pe cele două gemene. Un instrument îl verifică pe toate perechile la fiecare modificare. - Sitemap-ul declară aceleași perechi, cu alternativele în ambele blocuri: aceeași informație în pagină și în hartă, niciodată în contradicție, pentru că ies din aceeași listă.
- Fiecare pagină românească se declară pe sine:
lang="ro",og:localero_RO, canonical pe propria adresă românească. - Și ce citește doar Google e tradus: descrierile și datele structurate. Și inscripțiile din capturile programelor: în fișa românească a unui program de gestiune, programul arătat «vorbește» românește.
- Se traduce fraza întreagă: un paragraf cu un cuvânt îngroșat rămâne o singură frază de tradus, pentru că în română ordinea cuvintelor se schimbă.
- După fiecare construire, sistemul caută în paginile românești cuvinte care în română nu pot exista («perché», «questo», «della»...): dacă găsește unul, o spune, cu rândul exact. Să numeri frazele traduse nu ajunge ca să dovedești că o pagină e în română.
- Privacy și cookie rămân în italiană, din alegere declarată, și nu au geamănă: mai bine un text juridic într-o singură limbă și precis decât o traducere aproximativă.
07Două publicuri, două feluri de a căuta
Între Italia și România legăturile sunt strânse: o comunitate românească numeroasă trăiește și lucrează în Italia, iar multe firme italiene lucrează în România. Un site în două limbi poate vorbi unor publicuri diferite și e bine să știi cui se adresează fiecare pagină.
Românii care trăiesc în Italia
Caută adesea în română, chiar și când caută un serviciu în Italia: un profesionist, un local pentru o petrecere, un program pentru afacerea pe care au deschis-o aici. Pentru ei contează să găsească o pagină în limba lor care vorbește despre un serviciu aproape: adresa, zona, telefonul italian. Aici site-ul în două limbi se întâlnește cu căutarea locală, despre care vorbesc în capitolul despre SEO local și fișa Google a firmei.
Clienții din România
Caută în română, cu obiceiurile și cuvintele pieței lor. O traducere literală a cuvintelor-cheie italiene adesea nu funcționează: felul în care un restaurator din Iași descrie un program de gestiune nu e traducerea cuvânt cu cuvânt a felului în care îl descrie unul din Padova. Cuvintele-cheie ale versiunii românești se aleg în română, privind cum caută cu adevărat românii, nu traducând lista italiană.
Ce e valabil pentru amândouă
- Viteza: cine deschide site-ul din București pe un server din Italia așteaptă câteva milisecunde în plus. Cu un site ușor nu observă; cu unul greu, da. Vorbesc despre asta în capitolul despre viteză și Core Web Vitals.
- Contactele: un mod de a scrie care funcționează în ambele țări, ca WhatsApp, și răspunsul în limba în care ți s-a scris.
- Proprietatea: paginile românești sunt un patrimoniu care crește în timp, ca și cele italiene. Stau pe domeniul tău, nu pe platforma altcuiva, din motivele pe care le explic în capitolul despre site-ul ca bun propriu.
Pune-te la încercare
Site-ul tău vorbește cu adevărat două limbi?
Întrebări frecvente
Ajunge traducătorul automat al browserului ca să am un site în română?
Nu. Traducerea browserului are loc pe ecranul cititorului: Google arhivează pagina așa cum e pe server, deci într-o singură limbă. Ca să te găsească cine caută în română ai nevoie de pagini românești adevărate, cu adresa lor.
Mai bine un dosar /ro/ sau un domeniu .ro?
Pentru o firmă italiană care vrea să fie găsită și de români, dosarul e aproape mereu alegerea cea mai simplă și cea mai puternică: un singur domeniu de făcut să crească. Domeniul .ro are sens când există o activitate reală în România cu un public doar românesc.
Ce este hreflang?
Este o declarație în capul paginii (sau în sitemap) care îi spune lui Google care sunt versiunile aceleiași pagini în alte limbi. Trebuie să fie reciprocă: fiecare geamănă se enumeră pe sine și pe toate celelalte.
Folosește Google atributul lang ca să înțeleagă limba paginii?
Nu: potrivit documentației sale, Google înțelege limba din conținutul vizibil. Atributul lang trebuie pus oricum, pentru că le folosește cititoarelor de ecran ca să pronunțe corect textul.
Pot să-i duc automat pe vizitatorii români la versiunea românească?
Google descurajează acest lucru: redirecționările automate după limbă sau după adresa IP pot împiedica oamenii și motoarele să vadă toate versiunile. Mai bine un buton al limbii bine vizibil, care duce la geamăna exactă.
Paginile românești trebuie să fie identice cu cele italiene?
În structură și în grafică e bine să fie, ca cele două limbi să nu se îndepărteze în timp. Cuvintele-cheie însă se aleg în română, privind cum caută cu adevărat românii, nu traducând lista italiană.
Surse
- Google Search Central, «Gestionarea site-urilor multiregionale și multilingve» (în italiană): structurile adreselor, atributul lang, redirecționările automate, cookie și scripturi.
- Google Search Central, «Informează Google despre versiunile localizate ale paginii tale» (în italiană): regulile hreflang, reciprocitatea, x-default, codurile ISO.
- Google Search Central, «Regulile privind spamul» (în italiană): abuzul de conținut în serie, inclusiv traducerea automată.
- MDN Web Docs, «lang» (în engleză): la ce folosește limba declarată, pentru accesibilitate.
- Library of Congress, lista codurilor ISO 639 și Wikipedia, «ISO 3166-1» (în italiană): codurile limbilor și ale țărilor.
Capitol actualizat în octombrie 2026. Regulile citate provin din documentația oficială Google și MDN; exemplele de adrese și de rânduri hreflang sunt cele reale de pe zenithdevelop.com.