Cinci unelte
pe care le fac cadou

Îi spui ce să salveze și la ce oră, și de atunci nu te mai gândești. În fiecare zi la aceeași oră face copia și o pune unde ai zis tu.

Backupul făcut «când îmi amintesc» nu e un backup: e o speranță.

Copiază un folder în altă parte. Până aici o face oricine. Diferența e că dacă trebuie schimbată calea din interiorul fișierelor, o schimbă el: se duce să citească numele din fișierele care există deja și rescrie rădăcina.

E munca pe care de obicei o faci deschizând douăzeci de fișiere și căutând «înlocuiește tot», sperând să nu fi uitat nimic.

Când trebuie să urci online modificările, patch-ul nu îl refaci de mână: i-l ceri și ți-l pregătește complet, cu tot ce trebuie înăuntru și nimic din ce nu trebuie.

Fișierul uitat e cauza numărul unu a lui «la mine funcționa».

Deschizi o foaie Excel și îi pui întrebări cu interogări, așa cum se face la o bază de date adevărată. Fără să imporți nimic, fără să convertești nimic.

Cine a petrecut o după-amiază încrucișând două foi cu căutarea verticală știe de ce există.

Fiecare aplicație are aceleași lucruri: tema, butoanele, formularele, listele, fereastra de confirmare, tratarea erorilor. A le rescrie de fiecare dată e timp aruncat. Aici sunt deja făcute, cu documentația despre cum se folosesc.

Nu e o bibliotecă de instalat pe nevăzute: e un ghid cu codul alături. Se citește, se copiază bucata care trebuie, și se înțelege de ce e scrisă așa.